Strigat

De Romulus Chelbejean

Dacă-ar avea părinţii ochi să vadă

Şi sufletul le-ar fi mereu atent,

În ochii pruncilor cu viaţa fadă

Ar descifra mesajul cel urgent:

"Vă rog, iubiţi-mă inteligent!"

Nu glume, nici minciuni – bomboane-amare,

Nu vreau bunici şi nici televizor,

Nu-mi trebuie nici lux, nici îmbuibare;

Puţin îmi pasă de trăiesc sau mor:

Dar vreau să fiu al vostru, nu al lor!

Eu ştiu c-aveţi profesii elevate,

Că sunteţi la curent cu date noi,

C-aveţi servici ca eu să am de toate;

Dar, fiindcă vă iubesc pe amândoi,

Vă spun că am nevoie doar de voi!

Aş vrea ca jucărie ochii mamei,

Nu ochii-ndepartaţi ai vreunui unchi.

Când ne-ntâlnim atraşi de glasul foamei

Şi nu pot sta la tata pe genunchi

Mă simt ca o mlădiţă fără trunchi.

Nu vreau să fiu un deget ce acuză

Găsind olarul singur vinovat.

Am gând curat şi inima refuză

O bombă cu efect întârziat.

Eu vreau să fiu un om adevărat!

De-aceea, vreau părinţii mei să vadă,

Să aibă sufletul mereu atent;

Ca-n ochii mei cu viaţa fadă

Să descifreze strigătul urgent:

"Vă rog, iubiţi-mă inteligent!"