Intr-o lume ideala, visul fiecaruia dintre noi ar putea sa devina realitate.
In lumea in care traim, nu putem decat sa speram ca tot ceea ce facem, ne va ajuta la un moment dat ca macar o mica parte din ceea ce visam, poate sa fie o captura a realitatii. Asa cum ne-o imaginam noi.
Ciudat, dar in acelasi timp, extrem de real.
Incercam disperati sa ne gasim un echilibru. Sa gasim acel punct de sprijin din viata noastra care sa ne ajute sa mergem mai departe, si sa ne putem indeplini linistiti visul din copilarie...
De multe ori punctul fix devine un stalp, un ideal, care se rodeaza in timp, iar in bataia vantului si a ploii se transforma intr-un pumn de praf.
Un moment cheie al vietii noastre este secunda in care ne uitam la praful ce ne manjeste mana si ne intrebam ce facem cu el. Uitam, ca pana la urma stalpul ce l-am cladit are la baza praf amestecat cu apa, si lasam pulberea sa zboare in drumul pasarilor calatoare.
Si…
O luam de la inceput. Cladim alt stalp.
Dar, oare, mai merita efortul de a construi inca un stalp care se va sparge din nou, poate intr-un moment in care nu vom mai avea puterea si timpul necesar de a construi altul?
Atunci de ce sa nu construim un zmeu. Aflat la indemana vantului, el are o stabilitate de invidiat prin sfoara ce ramane legata de mana noastra. Deci, obtinem un echilibru. Dar obtinem si libertate. Libertatea de a te lasa in bataia vantului, si stabilitatea de a te impotrivi unui vant neprielnic.
Realitatea nu ar trebui sa ne distruga, ci sa ne intareasca. Este nevoie ca in toata aceasta viata, sa existe si cel mai mic procent de oameni care sasa fie independenti de tot ceea ce ne inconjoara....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu