Suntem ca broscuta!

O broscuta a fost aruncata intr-un vas cu apa foarte calda. Instantaneu broscuta a sarit afara si nici nu s-a mai apropiat de vasul respectiv. O zi mai tarziu broscuta a fost din nou aruncata intr-un vas, de data asta cu apa rece. Broscuta s-a tot balacit, era fericita, se simtea excelent. A doua zi temperatura apei din vas a fost crescuta cu un grad. Insesizabila schimbare. Broscuta se simtea in continuare bine. In ziua urmatoare temperatura a fost crescuta din nou, cu inca un grad... Dupa mai multe zile in care apa a fost constant incalzita cu cate un grad, broscuta nu mai era asa fericita pentru ca apa nu mai era atat de placuta. Intr-adevar nu era groaznic de calda, dar era clar mai calda ca la inceput. Tocmai de aceea broscuta putea spera ca lucrurile se vor imbunatati. Dupa alte cateva zile, apa devenise deja cam prea calda. Broscuta nu mai era fericita deloc, dar apa prea calda o facea sa fie prea lipsita de vlaga ca sa mai poata sa sara afara. Desi se simtea zi dupa zi tot mai rau ea s-a obisnuit sa spere ca lucrurile vor reveni la starea lor initiala, ca apa va deveni din nou rece si placuta. Tot asteptand sa se raceasca apa, broscuta a murit.
La fel se intampla si cu oamenii... daca inca de la inceput ceva nu e bine, nici nu ne da prin cap sa ramanem. Daca raul apare treptat, daca lucrurile se transforma in timp din bune in mai putin bune, e mult mai greu sa renunti. Multi dintre noi suntem ca broscuta... murim asteptand sa se raceasca apa.