Poemul acestei clipe

Tu nu ai vrut să ştiu de ce ne-ascunde,
Secunda, ’n stoluri de bătrâni cocori,
Când grabă-i tot şi toate-s de oriunde
Şi-aproape-oricum ne naştem uneori...

Eu aş fi vrut să fii cel care ştie
De ce-s livrate patimi prin cuvânt,
Dar clipa a-nceput de zor să scrie
Cu trupul meu, pe-un alt decor-veşmânt.

Doar tu n-ai vrut... În mine-a fost o vrere,
Atât de mare-ncât m-am întrebat :
Ce-am fost de fapt, lumină sau tăcere ?
În care dintre ele – am existat… ?
Mariana Eftimie Kabbout

Poveste

Goneşte-mi gându-mprăştiat
Pe curba amintirii tale...
Ucide ultimul păcat,
Ce mi-a-ngheţat venele goale....

Umple-mi azi pieptul cu trei vieţi
Şi vino cât poţi de aproape,
În ceasul primei dimineţi
Să te sărut uşor, pe pleoape...

Apoi vom stinge torţa-ncet,
Strivind uitarea care doare,
Pe-acorduri vechi de menuet
Fără vreun semn de întrebare.

Vom aduna ce s-a-ntâmplat
Şi-om scrie poate, o poveste...
Dar nu vom spune - a fost odat !
Ci mult mai simplu: sunt...eşti...este...

Mariana Eftimie Kabbout

Viata nu e de vanzare!

Nebun eşti tu acela care-ai crezut în vorbe
Şi-ai vrut a-ţi vinde viaţa, ca alta-n loc să iei ...
De mila ta vor plânge fântânile speranţei
Din care ţi-a fost teamă şi nu ai vrut să bei.

Te-ai dăruit degrabă doar răului din toate,
Şi-acum zaci ca o umbră cu chip de tinichea,
Mantaua sorţii tale aşteaptă zdrenţuită,
S-o scoţi din mlaştini care culoarea vor să-i ia...

Un lup flămând îţi cere să rupi din a ta pâine,
Căci foamea-i roade pielea şi osul ce-a rămas...
Te crezi prea mic deodată ca să-i poţi face faţă,
Şi mult prea mare totuşi ca să cobori un pas ...

Crezi numai în cuvinte care nu au dovadă,
Şi-n teascuri nemiloase zdrobeşti tot ce-i frumos...
Izbânda-ţi face poftă să fii zgârcitul lumii,
Dar de vei cade mâine , cine te ia de jos ?

Plecarea ta nu schimbă nimic în astă lume,
Cum nici venirea-ţi iute nu a schimbat ceva...
Poţi vinde a ta viaţă pe mii de diamante,
Eu n-am să fac ca tine şi n-am s-o vând pe-a mea !

Mariana Eftimie Kabbout

Stiu doar ca te iubesc

Chiar nu mai ştiu, iubite, de unde a venit

Secunda-n care timpul în suflet mi te-a pus ...
Cu zâmbetul tău dulce, din nori ai răsărit
Şi chipu-ţi fin de înger, pe viaţă m-a sedus ...

Străină sunt, departe ... şi-ngenunchez de dor
Când depărtare-aşterne un pod azi între noi...
Dar am să-l trec, iubite, şi-un cer am să implor
Să plouă cu iubire şi flori peste-amândoi ...

Chiar n-ai să ştii vreodată cum glasu-ţi cristalin
Îmi mângâie fiinţa când reci tristeţi m-ating ...
Trezeşte-mă-n magia sărutului divin,
Şi-atunci singurătatea pe veci am să o sting.

Chiar nu mai ştiu ... ce-mi pasă ?
Ştiu doar că te iubesc !
Nu vreau să ştiu nici unde, nici cum a început ...
Cu tine-mi va fi viaţa sublimul dar ceresc,
Şi-i mulţumesc azi clipei în care te-ai născut !
Mariana Eftimie Kabbout

Copila mea

Eu te-am crescut copilă, mereu să fii iubită,
Pleci mâine-n viaţa dură şi plină de mistere ...
Să ştii să ierţi greşeala de-ai să te simţi rănită
Şi să-ţi continui drumul prin fapte efemere

Din suflet ţi-am dat viaţă să poţi pleca în lume,
Prin laptele de mamă iubiri ţi-am picurat
Şi la răscruci de drumuri când întrebări vei pune,
Voi fi mereu acolo, necondiţionat.

Privesc cum creşti copilă şi cum te fură viaţa...
Prin trandafiri te pierde, dar ai grijă la spini !
E visul roz şi dulce, dar îşi ascunde faţa,
Căci drumul ce te-aşteaptă e plin cu mărăcini

Pe vârfuri să-ţi duci paşii şi să te-nalţi spre stele
Purtând doar fericirea pe umerii tăi mici
Iar dorul când îţi vine, de-aici braţele mele
Te-or ajuta copilă, de jos să te ridici...

Vreau să îţi las în suflet o inimă şi-un soare,
Căci va veni şi vremea când eu mă voi fi dus...
Atunci vei fi străină, doar Dumnezeu cel mare
Te va avea în grijă, te va veghea de sus...

Şi dacă voi fi înger, voi coborî o clipă,
Să-ţi mângâi în somn părul, ca-n vremuri ce-au apus .

M.E.K

Doua maini...

http://www.youtube.com/watch?v=GtH9QvX3udo&feature=related