Chiar nu mai ştiu, iubite, de unde a venit
Secunda-n care timpul în suflet mi te-a pus ...
Cu zâmbetul tău dulce, din nori ai răsărit
Şi chipu-ţi fin de înger, pe viaţă m-a sedus ...
Străină sunt, departe ... şi-ngenunchez de dor
Când depărtare-aşterne un pod azi între noi...
Dar am să-l trec, iubite, şi-un cer am să implor
Să plouă cu iubire şi flori peste-amândoi ...
Chiar n-ai să ştii vreodată cum glasu-ţi cristalin
Îmi mângâie fiinţa când reci tristeţi m-ating ...
Trezeşte-mă-n magia sărutului divin,
Şi-atunci singurătatea pe veci am să o sting.
Chiar nu mai ştiu ... ce-mi pasă ?
Ştiu doar că te iubesc !
Nu vreau să ştiu nici unde, nici cum a început ...
Cu tine-mi va fi viaţa sublimul dar ceresc,
Şi-i mulţumesc azi clipei în care te-ai născut !
Mariana Eftimie Kabbout
Cu zâmbetul tău dulce, din nori ai răsărit
Şi chipu-ţi fin de înger, pe viaţă m-a sedus ...
Străină sunt, departe ... şi-ngenunchez de dor
Când depărtare-aşterne un pod azi între noi...
Dar am să-l trec, iubite, şi-un cer am să implor
Să plouă cu iubire şi flori peste-amândoi ...
Chiar n-ai să ştii vreodată cum glasu-ţi cristalin
Îmi mângâie fiinţa când reci tristeţi m-ating ...
Trezeşte-mă-n magia sărutului divin,
Şi-atunci singurătatea pe veci am să o sting.
Chiar nu mai ştiu ... ce-mi pasă ?
Ştiu doar că te iubesc !
Nu vreau să ştiu nici unde, nici cum a început ...
Cu tine-mi va fi viaţa sublimul dar ceresc,
Şi-i mulţumesc azi clipei în care te-ai născut !
Mariana Eftimie Kabbout
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu