Spunea cineva o data ca "un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima",in cele mai multe cazuri total neadevarat acest lucru.
Acum de ceva vreme am aflat ca prietenii sunt numai atunci cand au ei nevoie de ceva, sau de cineva cu care sa discute. Atunci cand tu ai cea mai mare nevoie de ei, se fac nevazuti sau pun conditii de timp pentru a-ti spune o vorba buna.
Am crezut mereu in oameni si am incercat pe cat puteam sa ajut,fara a cere nimic in schimb decat un multumesc, dar se pare ca si acel multumesc a fost prea mult pentru ei.
Viata te face sa fi alt om, te face sa devi bland la exterior si in interiorul tau sa duci o lupta continua cu tine si cu sentimentele, sau sa fi dur si razbunator la exterior si in interiorul tau o liniste sa te cuprinda.
A fi prieten inseamna sa raspunzi chemarilor celor ce au nevoie de tine,indiferrent de ora, daca e zi sau noapte, sa lasi unele treburi pe care le poti face si alta data, doar ca sa schimbati doua, trei cuvinte, sa radeti, sau sa plangeti de bucurie sau de tristete sau doar pentru ai spune "mi-e dor de tine".Orice atentie chiar si pentru cinci minute conteaza. Am incercat mereu sa fiu cat mai aproape de prietenii mei dar se pare ca niciodata nu este deajuns.
