Mi-eşti aer cu parfum de orhidee,
Şi mã alinţi cu-arome ce nu mint...
Mã porţi pe a destinului alee,
Printr-un castel cu vise de argint.
Sunt marea care-ţi râde în privire,
Te port prin al meu val ca pe un zeu...
Te-mbrac în vis c-o dulce nemurire,
Şi scriu iubirea ta, în cerul meu.
Esti înger şi m-atingi cu-a ta aripã,
M-agãţ de ea rugându-te: ”Mai stai….!”
Şi dintr-un veac eu te transform în clipã,
Purtându-te pe braţe cãtre rai…
Mi-eşti ce-aş fi vrut sã-mi fii…eşti o scânteie...
Mã tem c-ai sã te stingi ... sau poate nu ?
Parfumul meu sublim de orhidee ,
În tot ce sunt şi ce-am sã fiu, eşti tu
Mariana Eftimie Kabbout
