sâmbătă, 3 decembrie 2011

Asa cum te-as iubi



As vrea sa te iubesc in taina
asa cum stiu sa te iubesc doar eu
sa-ti fiu si sclava si stapana
sa-mi fii si rob si-amant si zeu.

Sa te iubesc din asfintit pana in zori
sa-ti mingai ochii cu privirea
sa-ti fiu femeie si sa te-nfiori
si sa atingi prin mine fericirea.

Sa te ating cu degete subtiri
tot freamatul din mine sa-ti ofer
iar buzele aprinse, necuminti
sa-ti mangaie tot trupul -sfant mister.

Incet sa ma strecor prin tine
sa-ti fiu blestem si boala-numai dor
sa-ti dau prin mine tainele divine
si sa renasti prin mine -bland izvor.

Iubirea mea ofranda-ti daruiesc
suflet si gand si trup, foc si mister
te rog, primeste-ma sa te iubesc
invaluiti in dragoste, pamant si cer.

Femeie si barbat nu vom mai fi
vom arde ca o torta luminand
redefinind dorinta de-a iubi
vulcan si mare-ntr-ansa contopind.

Si roca si metal si orhidee
sageata si nisip si curcubeu
pacat si greseala, barbat si femeie
dorinta si lacrimi, noi- TU si EU.

joi, 13 octombrie 2011

Cealalta femeie...

O poveste impresionanta, pe care va invit sa o lecturati si sa va spuneti parerea.



Soţia mea mi-a recomandat sa ies cu o alta femeie.
"Tu ştii ca o iubeşti !" - îmi zise intr-o zi, luându-mă prin surprindere. "viata este foarte scurta, dedica-i timp "...
- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
- "Ştiu, dar o iubeşti si pe Ea, deasemenea".

Cealaltă femeie pe care soţia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, văduvă de nişte ani, dar serviciul si copiii mei făceau ca sa o vizitez numai ocazional.
In seara asta am sunat-o sa o invit la cina si la film.

- "Ce s-a întâmplat ? Eşti bine ?" m-a întrebat.

Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara târziu, noaptea, sau o invitaţie surpriza este un indiciu de veste rea.

- "Am crezut ca ar fi plăcut sa petrec ceva timp cu Tine", am răspuns, "amândoi, singuri...ce părere ai ?".
Reflectând un moment la asta, zise:
- "Mi-ar place foarte mult"...

Vineri, in timp ce conduceam, după serviciu, sa o iau, mă simţeam nervos, nervozitatea care precede o întâlnire... Si, pentru Dumnezeu !, când am sosit la casa ei, am văzut ca si Ea era foarte emoţionată !
Mă aştepta in poarta, îmbrăcată în vechiul ei palton, îşi încreţise părul şi îmbrăcase o rochie cu care sărbătorise ultima aniversare de nunta; faţa ei râdea si iradia lumină ca un înger.

"Le-am spus prietenelor mele că o sa ies cu fiul meu şi au fost foarte emoţionate" - îmi povesti urcând in maşină.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama mea se sprijini de braţul meu ca si cum era "Prima Doamna a Naţiunii".
După ce ne-am aşezat, a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai literele mari.
Pe la mijlocul listei, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea, aşezată pe partea cealaltă a mesei, doar mă privea. Un surâs nostalgic se vedea pe buzele ei.

-"Când erai micuţ, eu eram cea care iţi citea meniul. Iţi aminteşti ?".

- "Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiţi sa-ti înapoiez favoarea", am răspuns.

In timpul cinei am avut o conversaţie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atâta, ca am pierdut filmul.

- "Voi ieşi cu tine altădată, dar numai daca mă laşi sa te invit eu ", spuse mama mea.
Când am dus-o acasă îmi părea rău ca ne despărţeam, am sărutat-o, am îmbrăţişat-o şi i-am spus cât o iubesc.

- "Cum a fost întâlnirea?" a vrut sa ştie soţia mea când m-am întors in noaptea aceea.

- "Foarte plăcuta, iţi mulţumesc", am privit-o recunoscător spunându-i, mult mai mult decât mi-am imaginat".

Câteva zile mai târziu Mama mea muri de un infarct; totul a fost atât de rapid, ca nu am putut face nimic.

După puţin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama. Conţinea o nota care spunea :

Cina este plătită anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am plătit pentru tine si soţia ta...., niciodată nu vei putea înţelege ce a însemnat noaptea aceea pentru mine.... TE IUBESC ! Mama ta.

In acest moment am înţeles importanţa de a spune la timp TE IUBESC si de a le oferi fiinţelor noastre dragi timpul (spaţiul) pe care îl merita. Nimic in viata nu este mai important decât Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru că ei nu pot aştepta.

Daca Mama ta trăieşte....distreaz-o !
Daca nu....aminteşte-ţi-o !
Daca ai Mama....retrimite acest mesaj, si poate cineva care a uitat puţin isi aminteste ce fiinţă minunata este MAMA.
Si aminteşte-ti mereu ! Dumnezeu iartă, dar Timpul nu iartă niciodată!
SI NICI NU SE POATE INTOARCE !!!



duminică, 28 august 2011

Timpul, timpul petrecut cu familia...


Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator
- Tati, pot sa te intreb ceva?
- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal
- Tati, cati bani castigi pe ora?
- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos
- Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
- Daca trebuie sa stii ...castig 50$ pe ora
- Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat:
- Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, du-te direct in camera ta la culcare si gandeste-te de ce esti asa de egoist. Eu nu lucrez din greu in fiecare zi ca sa cheltuim banii pe jucarii...
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa. Omul s-a enervat si mai tare dupa intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna astfel de intrebari doar pentru a cere niste bani. Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa se gandeasca: "Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar ca nu mi-a cerut bani des" s-a dus in camera baiatului si l-a intrebat:
- Dormi? Dormi? a intrebat...
- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul
- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. Am avut o zi foarte lunga si stresata si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai cei 25$ ceruti
Micutul a sarit, zambind.
- Multumesc tati, a strigat!
Dupa aceea a scos un pumn de bani, tatal a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou. Micutul si-a numarat incet banii, moneda cu moneda si s-a uitat catre tatal sau.
- De ce vrei mai multi bani daca ai deja? a intrebat tatal copilului
- Pentru ca nu am avut destui, dar acum am, a replicat baiatul
- Tati, am 50$! Acum pot sa te platesc o ora sa fii cu mine! Te rog sa vii mai repede acasa maine, inainte de culcare vreau sa mananc cu tine impreuna la masa.
Tatal a fost socat in acel moment. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte. Este o intamplare reala si un semn de alarma pentru toti cei care lucreaza din greu zi de zi pentru familiile lor. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu acele persoane care chiar conteaza pentru noi, cei apropiati de inimile noastre, sa ne straduim sa daruim din timpul nostru celor pe care ii iubim!
Daca azi murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, in cateva ore... :(
Dar familia si cei dragi pe care ii lasam aici pe pamant o sa simta pierderea noastra pentru tot restul vietii!

miercuri, 20 iulie 2011

Strigat



De Romulus Chelbejean

Dacă-ar avea părinţii ochi să vadă

Şi sufletul le-ar fi mereu atent,

În ochii pruncilor cu viaţa fadă

Ar descifra mesajul cel urgent:

"Vă rog, iubiţi-mă inteligent!"


Nu glume, nici minciuni – bomboane-amare,

Nu vreau bunici şi nici televizor,

Nu-mi trebuie nici lux, nici îmbuibare;

Puţin îmi pasă de trăiesc sau mor:

Dar vreau să fiu al vostru, nu al lor!


Eu ştiu c-aveţi profesii elevate,

Că sunteţi la curent cu date noi,

C-aveţi servici ca eu să am de toate;

Dar, fiindcă vă iubesc pe amândoi,

Vă spun că am nevoie doar de voi!


Aş vrea ca jucărie ochii mamei,

Nu ochii-ndepartaţi ai vreunui unchi.

Când ne-ntâlnim atraşi de glasul foamei

Şi nu pot sta la tata pe genunchi

Mă simt ca o mlădiţă fără trunchi.


Nu vreau să fiu un deget ce acuză

Găsind olarul singur vinovat.

Am gând curat şi inima refuză

O bombă cu efect întârziat.

Eu vreau să fiu un om adevărat!


De-aceea, vreau părinţii mei să vadă,

Să aibă sufletul mereu atent;

Ca-n ochii mei cu viaţa fadă

Să descifreze strigătul urgent:

"Vă rog, iubiţi-mă inteligent!"

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Soricelul Aurica



Soricelul Aurica,

Bucuros si fara frica,
A iesit din camaruta
Frica nu-i mai e de matza.


Obosita, somnoroasa,
Doarme iarasi sus pe soba
Si priveste pe Aurica,
Bucuros si fara frica.

"Sa merg tare...sau incet?!"
Aurica se gandeste.
"Daca matza se tezeste
O incurc si nu mai plec.


Am plecat acum la drum,
Iar acasa nu ma-ntorc,
Daca ma-ntalnesc cu matza,
I trag mustatile de la bot."

Si tinta la cascaval,
Aurica a fugit...
Matza n-a bagat de seama,
Ca-n data a disparut.

Si acum se intoarce acasa,
Cu un cascaval gustos
Aurica fara frica...
Bucuros si pofticios.

miercuri, 5 ianuarie 2011

Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş CrăciunCând




Când e iarnă la modul general?


Iarnă e atunci când obrăjorii şi năsucul sunt reci şi au culoarea florii ăleia care se cheamă bujor. Când trebuie să purtăm fular, mănuşi şi căciuliţe şi când mama face inspecţia la şosete şi hăinuţe şi ne întoarce de la uşă daca nu i se par suficient de multe şi de călduroase. Când bem seara ceai fierbinte cu multă lămâie şi ne încălzim mânuţele pe ceaşcă până ne frige uşor, cât să chicotim un pic. Iarnă e şi când e zăpadă.

Ce e zăpada?

Zăpada e când e şi gheaţă.
Când un puf alb, cu sclipiri de argint, acoperă copacii, casele, maşinile, magazinele, maşinile, absolut tot şi trebuie să mergem mai atenţi ca să nu alunecăm şi să ne lovim la năsuc, coate sau genunchi. Când cade, zăpada asta, cade sub formă de fulgi albi şi moi. Dacă prinzi în palmă un fulg, se topeşte şi se face apă. Zăpada seamănă cu vata de zahăr din Orăşelul Copiilor, cu diferenţa că nu e voie s-o mănânci, fiindcă, dac-o mănânci, se umflă gâtul, curge nasul şi creşte temperatura. Bine, poţi să răceşti şi fără să mănânci zăpadă. În orice caz, atunci mama te ţine în casă înfofolit şi te doftoriceşte.

Care-i treaba cu sania?

Chestia cea mai frumoasă în legătură cu zăpada e că poţi să te dai cu sania. E frumos şi când te trage tata sau bunicul cu sania, alunecă uşor şi te simţi de parcă pluteşti. Dar cel mai frumos e când te duci cu mulţi copii la derdeluş. Derdeluşul e întotdeauna pe un deal mai înalt. Te urci şi-ţi dai drumul de sus cu sania şi atunci senzaţia e mult mai tare. Te agăţi bine cu mâinile să nu cazi şi să te ţii chiote şi bucurie. Iar dacă mai cazi, nu-i nimic, te scuturi de zăpadă şi o iei de la capăt, până te strigă mama în casă şi te ia şi puţin la întrebări în legătură cu poezia de la grădiniţă.

Upsss, în curând vine Moşul

La un moment dat, oamenii mari încep să se agite. Aleargă încoace şi-ncolo, fac multe cumpărături, multe planuri, curăţenie, tot felul. Auzi mai des ca de obicei chestia cu “trebuie să fii cuminte fiindcă, în curând, vine Moşul”.

Într-o zi, tata vine acasă cu un brad mare pe care îl duce în cămară sau pe balcon, cu promisiunea că, în câteva zile, o să-l împodobiţi împreună cu globuri, beteală, dulciuri, jucării şi beculeţe.

Brăduţul împodobit

Seara în care împodobeşti bradul e ca o poveste. În casă e cald şi miroase frumos a cozonaci. Mama trebăluieşte de zor, are ochii puţin obosiţi de alergătură şi zâmbetul bun ca de obicei, tata e puţin emoţionat, puţin stângaci şi nerăbdător ca şi tine. În cutii, globuleţele colorate sclipesc tare frumos, iar când le atingi între ele, din greşeală sau intenţionat, scot un clinchet cristalin, cam ca al clopoţeilor. Le pui în brad, pentru unele te urci pe scăunel sau îl rogi pe tata să le agaţe, deşi parcă n-ai vrea, parcă ai vrea să le pui tu pe toate. Te învârţi în jurul brăduţului, ca să iasă bine repartizarea culorilor, mai strâmbi din năsuc puţin nemulţumit, mai iei unul de colo şi îl pui dincolo, le mai inversezi între ele. Nu toate globurile sunt rotunde, unele au formă de steluţă, altele de brăduţ, altele de animăluţe, mă rog, tot felul de forme. În pom se pun şi bomboane, şi clopoţei, şi artificii. Beteala şi instalaţia de beculeţe vin la sfârşit, după ce s-a pus globul din vârf, ăla, cel mai mare şi mai frumos. Pentru asta s-ar putea să fie nevoie să te ia in braţe tata, ca să ajungi. Înainte de culcare, arzi vreo două artificii să vezi cum e, ţii ochişorii strânşi la început şi, mamă ce frumos e după aia, când îi deschizi.

Când te culci, laşi instalaţia să meargă şi, o vreme, priveşti umbrele colorate care apar pe pereţi şi pe perdea, atunci când se aprind sau se sting beculeţele.

Adormi cam greu fiindcă, de emoţie, îţi ard puţin obrajii, inima bate mai tare ca de obicei şi, în plus, îţi zboară aşa ca nişte fluturaşi prin burtică. Ştii că atunci când tu o să visezi, o să vină Moş Crăciun să pună cadourile sub brad. Din când în când te fulgeră întrebarea “Dar dacă nu vine?” Trebuie să vină, de ce sa nu vină, ai fost un copil cuminte şi i-ai scris şi o scrisoare mai demult. Tare ai vrea să-ţi aducă ce l-ai rugat. De fapt, tare ai mai vrea să nu adormi deloc, ca să-l surprizi pe Moş, dar nu-ţi iese niciodată. Adormi şi visezi că a venit Moşul şi că stai de vorbă cu el, mai o poezie, mai un cântecel, chestii d-astea.

Moş Crăciun

Moş Crăciun e un tip mai în vârstă, cu barba şi pletele lungi şi albe. E mai rotofei el aşa şi, probabil, din cauza asta e mereu vesel şi foarte vioi pentru vârsta lui şi râde cu hohote lungi “Ho-hooo-hoooooo”. E îmbrăcat tot timpul în roşu, foarte prietenos şi receptiv la dorinţele copiilor. Locuieşte undeva în Laponia, dar, în noaptea de Crăciun, când are treabă de nu-şi vede capul, se plimbă pe tot globul. De fapt, se plimbă pe deasupra lui, prin văzduh, cu o sanie mare trasă de reni. Practic, într-o singură noapte, Moşul are timp să facă ocolul pământului, să intre, pe horn sau pe geam (mă rog, treaba lui pe unde) în absolut fiecare casă şi să lase, tiptil şi pe nevăzute, cadourile dorite, tuturor copiilor.

În zilele când mergi la grădiniţă sau la şcoală, trage mama de tine încercând să te fure somnului dulce. De Crăciun, însă, te trezeşti cu noaptea-n cap, înaintea tuturor din casă. Nici măcar nu mai faci pipi, te duci glonţ, somnoros dar nerăbdător, cu ochii abia întredeschişi şi cu inima încercând să spargă pijamaua şi pipăi pe sub brăduţ. Foşnetul pacheţelelor pe care Moşul le-a lăsat acolo face somnul să dispară cum ai clipi. După ce mai întîi, cu obrajii roşii de emoţie şi uimire, desfaci cadourile, dai năvală spre camera părinţilor, dai uşa de perete şi împarţi cu ei bucuria minunatei surprize.

Şi te surprinzi gândindu-te, preţ de o secundă: “Oare ce-o să-mi aducă Moşul la anul?”

preluare

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Vei plange mult ori vei zambi?



de Lucian Blaga
Vei plange mult, ori vei zambi?
Eu
nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar ma gandesc la tine.
Cu gheare de lumina
o dimineata-ti va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei ierta?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?'