Te voi lăsa,iubire într-o zi
Şi mă voi duce căci e vrerea,
În urma mea furtuni de vor veni
Să nu le laşi să-ţi fie mângâierea.
De soare m-am rugat ca-n mersul lui
Să-ţi lumineze colţuri de odaie
Şi în lumina zilei cea dintâi
Să nu te prindă cu a ei văpaie.
De ploaie m-am rugat încetişor
Să plângă ea adesea pentru tine,
Căci lacrima din cer e mai uşor
Să cadă chiar şi-n nopţile senine.
În nopţi senine stelelor le-am spus
Poveşti de-argint să-ţi scrie la fereastră,
Aşa vei şti că-mi ești în inimă mereu
Şi încă n-a murit iubirea noastră.
Am şchiopătat prin vers de-atâtea ori
Şi tot prin ele ţi-am croit cărare,
Mi-au fost şi rug şi paradis cu flori
Şi braţe să te chem din depărtare.
Drept mărturie ţi le las acum
Că te-am iubit…tu nu ai nici o vină
Şi-n ochii mei te-am înălţat precum
Un înger cu proporţie divină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu